“Omul sfinteste locul, cand pune suflet in ceea ce face”

 Este proverbul care se potriveste cel mai bine atunci cand vorbim despre invatatorul Dobre Atanasie, din Poiana Mare, autor al cartii “Amintiri despre scoala noastra”, aparuta in anul 2014 sub egida Asociatiei Europene de Colaborare si Unitate in Balcani.

          L-am cunoscut in anul 2007, cand a inceput sa astearna pe hartie istoria Scolii “Dragu” din Poiana Mare, in fapt o monografie completa a acesteia din anul 1920 si pana in anul 1985. Fiecare intalnire cu domnia sa a fost emotionanta, fiind profund marcata de daruirea cu care vorbea despre scoala, de iubirea pe care o arata atunci cand evoca invatatorii, profesorii sau alte persoane care au ajutat aceasta institutie, creandu-mi, astfel, convingerea ca Dobre Atanasie a trait si traieste pentru profesia sa si comunitatea din care face parte, cea a poienarilor.

          Nascut la 9 iunie 1924, in comuna Poiana Mare, domnul Dobre a absolvit Scoala Normala “Stefan Velovan”, din Craiova, in anul 1945. Dupa aceea, a petrecut 39 de ani la catedra, fiind pensionat la data de 1 septembrie 1985. Intre anii 1952 si 1972 a fost director de scoala, a fost delegat special in cadrul Comisiei Metodice a Inspectoratului Scolar Judetean Dolj. De asemenea, in biografia sa, mai includem si functia de presedinte al Comitetului Sindicatului din Invatamant (pentru o perioada de 16 ani), cea de presedinte de Cerc Pedagogic pentru clasele I – IV, cu centrul la Poiana Mare, respectiv, Calafat, precum si membru al Biroului Comitetului Executiv Comunal (intre anii 1969 si 1989).

          Cu ocazia pensionarii sale, in anul 1985, s-a simtit luminat si incalzit de tot ceea ce a realizat, de intelepciunea pe care a adunat-o si a daruit-o in toti anii desfasurati la catedra, de lectiile predate, de materialele de specialitate utilizate, precum si de expunerile la cursurile de perfectionare, de activitatea depusa in cadrul comisiilor metodice si cercurile pedagogice. In intalnirile avute cu domnia sa, cu prilejul editarii cartii sale, spunea: “Fara a-ti iubi profesia, nu poti iubi copiii si oamenii din jurul tau, nu-i poti intelege si nu te poti face inteles, fara a-ti iubi profesia, nu poti fi invatator”.

          Pe aceste fundamente, noi, dascalii prezentului, avem datoria de a sterge praful de pe istoria scolii in care activam si de a aduce un omagiu tuturor celor care au contribuit la prestigiul acesteia, lectie pe care, atat de bine, ne-a predat-o domnul invatator Atanasie Dobre. Va multumim si va uram ani lungi de acum inainte, pentru a ne bucura de intelepciunea si daruirea dumneavoastra!

                             Prof. Costinela Rudareanu, Poiana Mare, octombrie 2014