Cultura

PORTUL POPULAR, TRADIŢII ŞI OBICEIURI

     Pentru cine vrea să cunoască valorile şi rădăcinile fenomenelor culturii populare in Poiana Mare, poate pătrunde într-o lume cu impresionante tradiţii istorice şi culturale. Particularităţile de relief ale zonei dunărene, lunca, bălţile, grindurile, au contribuit în mod substanţial la formarea unor trăsături caracteristice în multe din tradiţiile oamenilor. Alături de tradiţiile din sfera ocupaţiilor, în domeniul locuinţelor şi interiorului său, în textilele de interior, în produsele meşteşugăreşti, în costumul popular tradiţional, în obiceiuri şi datini pot fi sesizate uşor elemente care au construit specificul modului de viaţă de aici.

Portul popular

   Portul popular ocupă un loc important în ierarhia valorilor artei tradiţionale româneşti prin desăvârşirea estetică a pieselor sale componente şi diversificarea stilistică zonală, grefată pe fondul unitar al artei populare româneşti.

Obiceiurile

   Obiceiurile din zonă, ca şi originalitatea lor, nu putea fi ruptă de fundamentul lor material, de ocupaţia de bază care este agricultura din practicarea căreia locuitorii şi-au extras cunoştinţele referitoare la utilitatea şi particularităţile diferitelor plante, conexiunile cu mediul înconjurător permiţând selectarea şi ierarhizarea factorilor ce le-au condiţionat dezvoltarea.

  • Obiceiul cu aria de răspândire cea mai mare a fost plugul cu varianta sa pluguşorul. Era practicat în ziua de Anul Nou. Plugul cel mare, cum era denumit în zona de sud, era organizat de flăcăii din sat şi condus de un staroste. El ţinea plugul de coarne şi rostea urarea. La plug se înjugau două-trei perechi de boi, cei mai frumoşi din sat. Plugul era împodobit cu panglici de hârtie colorată şi brad.
  • Sorcova, înainte, era făcută dintr-o creangă de măr, pusă în apă pentru a i se desface mugurii, şi se înscrie în limitele obiceiurilor de iarnă cu aceleaşi semnificaţii. Se sorcoveau, în prima zi a anului, rudele apropiate, prietenii, vecinii.
  • Datul la grindă în ziua de Anul Nou este un obicei precreştin ce s-a păstrat până azi. Obiceiul constă în ridicarea copilului de trei ori la grinda casei rostindu-se urarea de a creşte frumos, înalt şi sănătos. Copilul avea pe cap o azimă rotundă de care erau prinşi bani şi flori. Un picior se punea pe fierul plugului şi ramuri verzi de brad.
  • Păzitul fântânilor se desfăşoară în noaptea de 6 spre 7 ianuarie, când se împodobesc fântânile. Dimineaţa, cei veniţi la fântână se spală pe faţă şi pe mâini cu apă turnată din polomeac pentru curăţenia trupului. Obiceiul păzitului fântânilor, stropirea şi spălarea cu apă a sătenilor fără prezenţa unui slujitor al bisericii, cum se întâmplă în alte cazuri, ilustrează cât se poate de clar existenţa simbolului apei şi a obiceiului amintit cu mult înaintea creştinismului.
  • Joimărica este un vechi obicei care nu se mai practică ce se desfăşura înaintea sărbătorilor de Paste.
  • Paparudele, obicei de primăvară şi vară, avea drept scop provocarea ploii. În zilele secetoase ale verii, copiii se plimbau pe uliţele satului, îmbrăcaţi cu ramuri şi vegetaţie, pentru a fi udaţi cu apă.

Obiceiurile familiale

  • Obiceiurile de la naştere. Tradiţia cerea ca în timpul naşterii femeia să fie asistată de către moaşa de neam, de obicei aleasă dintre rudele de sânge ale tatălui. Dacă era băiat, imediat după naştere, era învelit în scutece provenite dintr-o cămaşă a tatălui, iar dacă era fată era învelită în scutece provenite dintr-o cămaşă de-a mamei şi era ridicat de pe pământ de moşul sau moaşa de neam. La prima baie se folosea apă rece neîncepută luată de la trei fântâni sau din trei căldări. În apă se puneau flori, monede, pelin, busuioc, faguri de miere, fulgi de pasăre, pentru ca acesta să fie frumos ca florile, să aibă parte de bogăţie, să fie dulce ca mierea şi uşor ca fulgul. În a treia zi de la naştere se făceau ursitorile. Obiectele legate de ocupaţii şi îndeletniciri casnice, betele moaşei ca semn de recunoaştere, bani, trei turtite de azimă făcute de o fetiţă, apă şi vin sau rachiu se puneau pe o măsuţă joasă, rotundă. Lângă masă, pe pământ, dormea moaşa. Amănunt important era faptul că scutecul sau cămaşa în care era învelit copilul era lucrat de către moaşă.
  • Obiceiurile de nuntă sunt în general aceleaşi pe întreg cuprinsul României cu deosebiri explicabile, dar nesemnificative. Obiceiurile legate de căsătorie au fost grupate în trei mari momente: logodna, nunta şi obiceiurile de după nuntă. În zona noastră, primul moment conţinea peţitul, schimbul de daruri, stabilirea zestrei şi a datei nuntii, al doilea moment, care era mult mai complex, conţinea chemarea, aducerea miresei, învelitul miresei, cununia religioasă, hora miresei, masa mare, iar cel de-al treilea moment era marcat de legarea miresei de către naşă, mersul cu găleţile la fântână şi ducerea ulciorului la socrii mici.
  • Obiceiurile de înmormântare cuprind în general aceleaşi momente, pregătirea interiorului locuinţei, pregătirea celui decedat pentru înmormântare, păzitul, ultimul drum, înhumarea, după care cei prezenţi se spală pe mâini şi participă la pomana celui decedat.

Formaţia de dansuri populare „FLORI DIN POIENIŢĂ” – Poiana Mare

    Formaţia de dansuri populare „Flori din poieniţă“ a fost înfiinţată în anul 2010, la iniţiativa doamnelor Bechir Ileana, profesor al Şcolii cu clasele I-VIII Nr. 2, şi Răboveanu - Pricină Camelia, director al Asociației „Oltenaşii“ Basarabi. „Florile din poieniţă“ sunt rezultatul proiectului educativ „Înapoi la tradiţii“, derulat in anul 2010-2011 în cadrul Şcolii Nr. 2 Poiana Mare, proiect susţinut de doamnele profesoare Bechir Ileana şi Rudăreanu Costinela.

   Proiectul educativ „Înapoi la tradiţii“ a avut ca scop conservarea valorilor tradiţionale româneşti, în general, şi a celor olteneşti, în special, prin implicarea elevilor şi a cadrelor didactice în diverse activităţi de identificare, promovare şi valorificare a tezaurului folcloric local, precum şi educarea copiilor în vederea formării viitorului cetăţean european ce-şi va păstra identitatea naţională şi va promova imaginea ţării peste hotare. Sub îndrumarea profesorilor implicaţi în acest proiect şi bucurându-se de ajutorul doamnei Răboveanu - Pricină Camelia, care a asigurat şi coregrafia dansurilor, formaţia a participat la diferite activităţi cultural-artistice şi educative. 

Album foto

Vezi albumul